La Apus

La apus
La apus coboară jar mocnit din cer
Îmi inundă ochii cu rugini de fier
Aprigă ninsoare de scânteie vii
Caldă dezmierdare peste aripi gri

Curg în şoapte zori de noapte

Dorm albe stâncile, negre-s văile
Şi deasupra lor, plânge un izvor